Generator de nume roman

În Roma antică, numele și semnificațiile lor erau luate foarte în serios. Romanii credeau că în ei stă soarta unei persoane. Ei credeau că, dacă rău-doritorul știe numele, el ar putea, cu ajutorul magiei, să ia viața unei persoane. Acesta este motivul pentru care sclavilor li s-a interzis să pronunțe numele stăpânului lor. Băiatul a primit un nume personal în a opta sau a noua zi după naștere. A existat tradiția de a da un nume personal numai celor patru fii mai mari, iar restul ca nume personal ar putea fi numere ordinale: Quintus (al cincilea), Sextus (al șaselea), care s-au transformat astfel în nume de persoane. Cele mai multe dintre numele personale au o origine atât de veche încât semnificația lor a fost uitată deja în epoca clasică.

Numele romane au o istorie bogată. În Roma antică, oamenii erau foarte serioși cu privire la modul de numire a unui copil. A existat un proverb care spunea că numele nu erau obiecte de acord. Din acest motiv, nici numele zeilor nu au fost rostite cu voce tare. Preoții erau îngrijorați de faptul că dușmanii nu își vor folosi cunoștințele și nu-i vor ademeni pe zei. De asemenea, sclavii nu puteau vorbi cu voce tare numele stăpânilor lor, mai ales atunci când un străin era în apropiere. Numele masculin roman era format din cel puțin două părți: un nume personal (praenomen) și un nume generic (nomen); în plus, ar putea exista o poreclă individuală sau numele unei ramuri a genului (cognomen).